Transportul intermodal de marfa in UE mai are inca o cale lunga de parcurs: deocamdata, trenurile si slepurile nu pot concura pe picior de egalitate cu camioanele, se arata intr-un raport publicat de Curtea de Conturi Europeana. Eforturile de a transfera in afara retelei rutiere transportul de marfuri nu au reusit sa elimine obstacolele de la nivel de reglementare si de infrastructura care penalizeaza alte moduri de transport. Aceste probleme trebuie abordate daca se doreste ca UE sa isi atinga ambitiile „verzi”.Transportul rutier este modalitatea cea mai flexibila de expediere a marfurilor si, adesea, cea mai rapida si cea mai ieftina. Din acest motiv, trei sferturi din marfurile transportate in UE iau in continuare calea soselelor. Or, camioanele sunt factori de poluare majori. Un transfer dinspre rutier si o intensificare a utilizarii altor moduri de transport, cum ar fi cel feroviar sau pe caile navigabile interioare, pot juca un rol esential in „inverzirea” transportului de marfa. Pentru a obtine aceasta schimbare, UE a pus la dispozitie, intre 2014 si 2020, o finantare de peste 1,1 miliarde de euro pentru proiecte care sprijineau intermodalitatea.
„Decarbonizarea transporturilor se afla in centrul obiectivului UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera, astfel cum se prevede in Pactul verde european”, a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curtii care a condus acest audit. „Desi intermodalitatea constituie un instrument esential in cadrul acestor eforturi, transportul de marfuri in UE nu se afla pe drumul cel bun.”
Auditorii au constatat ca nu exista o strategie specifica la nivelul UE privind transportul intermodal de marfa. Intermodalitatea face mai degraba parte din strategii mai ample privind „inverzirea” transportului de marfuri, care prevad tinte cantitative specifice pentru utilizarea sporita a cailor ferate si a cailor navigabile interioare. Dar cum aceste tinte nu sunt obligatorii, diferitele tari ale UE isi stabilesc propriile tinte. Aceste tinte de la nivel national nu sunt neaparat comparabile si aliniate la obiectivele UE. Este astfel imposibil sa se evalueze daca eforturile nationale concertate sunt suficiente pentru a atinge obiectivele de ansamblu ale UE privind transferul modal. In orice caz, tintele stabilite de UE pentru 2030 si 2050 (vizand, in cele din urma, dublarea traficului feroviar si intensificarea utilizarii cailor navigabile interioare cu 50 %) sunt pur si simplu nerealiste, potrivit auditorilor.
Auditorii sustin, de asemenea, ca unele norme de la nivelul UE inhiba atractivitatea transportului intermodal. Versiunea actuala a Directivei privind transporturile combinate este depasita (aceasta dateaza din 1992) si ineficace. De exemplu, in loc de un flux de lucru digitalizat, exista o cerinta privind prezentarea unui document pe hartie stampilat de autoritatile feroviare sau portuare pe parcursul traseului. Mai multe incercari ale Comisiei Europene de a revizui directiva nu au reusit sa obtina acordul statelor membre. Intre timp, alte dispozitii normative ale UE, in special cele care reglementeaza transportul rutier, sunt uneori contrare obiectivului privind stimularea intermodalitatii. Sunt sanse mari ca gestionarea capacitatilor si interoperabilitatea sa continue sa fie problematice in lipsa unei actiuni legislative noi (de exemplu, cu privire la planificarea sloturilor pentru transportul feroviar de marfa, la regulile de prioritate pentru trenurile de calatori fata de trenurile de marfa sau la cerintele lingvistice pentru mecanicii de locomotiva).
Totodata, auditorii atrag atentia asupra intarzierilor inregistrate de tarile UE in asigurarea conformitatii infrastructurii cu cerintele tehnice specificate in legislatia UE. De exemplu, utilizarea de trenuri mai lungi, cu o lungime de 740 de metri conform standardului european, ar fi una dintre imbunatatirile cu cel mai ridicat raport cost-eficacitate in efortul de a concura cu transportul rutier. Or, in prezent, trenuri de acest tip pot fi operate doar pe jumatate din coridoarele retelei centrale transeuropene de transport (TEN-T). In plus, lipsa unor informatii privind terminalele intermodale si capacitatile retelei impiedica expeditorii si operatorii de logistica sa ofere clientilor lor solutii optime de transport intermodal. Propunerea de revizuire a Regulamentului TEN-T are potentialul de a imbunatati situatia, insa, judecand dupa stadiul actual, reteaua UE pentru transportul de marfuri pur si simplu nu se preteaza deocamdata la intermodalitate, concluzioneaza auditorii.
