Licitatiile publice sunt in mod constant in atentia Consiliului Concurentei, date fiind fondurile publice implicate si scopul autoritatii de a se asigura ca acestea sunt cheltuite in beneficiul cetatenilor, in calitate de consumatori finali.Astfel, inca de la inceputul acestui an au fost anuntate amenzi aplicate de Consiliul Concurentei pentru trucarea unor licitatii privind achizitionarea de indicatoare rutiere, respectiv servicii de paza. In acelasi timp, au fost declansate investigatii noi privind trucarea de licitatii pe piata salubrizarii din judetul Mures, respectiv pe piata parcarilor publice cu plata din municipiul Brasov.
Ce se califica drept trucare de licitatii?
Exista o varietate mare de comportamente care pot fi calificate drept trucare de licitatii. In linii mari, ceea ce este comun acestora este existenta unei forme de cooperare - directe sau indirecte - intre ofertantii la o licitatie, care duce la eliminarea partiala sau totala a concurentei intre acestia in cadrul respectivei proceduri.
Este important de semnalat faptul ca inclusiv schimbul de informatii intre ofertanti este in masura sa atraga aplicarea de sanctiuni de catre Consiliul Concurentei. Acesta se poate realiza, de exemplu, prin discutii informale sau prin furnizarea de documente cu privire la conditiile financiare ori tehnice in care ofertantii intentioneaza sa participe la procesul de atribuire a unui contract.
De asemenea, folosirea unui mandatar comun care negociaza conditiile comerciale pentru mai multi ofertanti distincti poate fi calificata, in anumite conditii, drept comportament anticoncurential.
Mai mult decat atat, regulile anterior mentionate se aplica chiar si atunci cand ofertantii sunt societati afiliate. In masura in care doua companii parte din acelasi grup decid sa participe individual la aceeasi licitatie, din perspectiva Consiliului Concurentei acestea vor fi privite drept entitati distincte, carora nu le este permis sa isi coordoneze comportamentul in cadrul procesului competitiv.
Printre cele mai intalnite forme de trucare a licitatiilor se numara:
- Ofertarea de curtoazie - intervine atunci cand un ofertant este de acord sa prezinte o oferta mai mare din punct de vedere financiar decat cea a unui concurent sau prezinta o oferta despre care se stie ca este mult prea mare sau contine termeni ce nu ar putea fi acceptati de autoritate, cu scopul a permite unui concurent sa castige licitatia. Precizam in acest context ca decizia unui participant la o licitatie de a oferta un pret care este mult prea ridicat prin raportare la ofertele altor concurenti sau la asteptarea autoritatii nu ar trebui calificata drept dovada de comportament coluziv din partea acestuia, atat timp cat este rezultatul politicii sale comerciale si nu este corelata cu sau influentata de discutii sau intelegeri cu alti ofertanti.
- Retinerea de la ofertare - se manifesta prin intelegerea intre doi sau mai multi concurenti ca unul sau mai multi dintre acestia sa se abtina sa participe sau sa isi retraga ofertele, pentru a ii permite unui anumit concurent sa castige, desi in mod normal fiecare dintre acestia ar fi participat la respectiva licitatie. Cu toate acestea, decizia unilaterala a unui anumit concurent de pe piata de a nu participa la o anumita licitatie, justificata de nevoia de alocare eficienta a resurselor pe proiectele existente sau viitoare sau de alte asemenea considerente stabilite in mod individual, nu este in masura sa atraga riscuri de concurenta.
- Impartirea licitatiilor - consta in alocarea intre concurenti a licitatiilor privind anumite produse sau servicii, fie geografic, fie in functie de valoare, ori in impartirea loturilor de produse sau servicii in cadrul aceleiasi licitatii. Similar punctului anterior, decizia unilaterala a unei companii de a oferta doar pentru anumite loturi din cadrul unei licitatii nu poate fi calificata drept dovada a unui potential comportament anticoncurential, in lipsa unor dovezi privind discutii sau acorduri cu alti participanti.
In practica, autoritatile de concurenta verifica relatiile dintre ofertanti in perioade anterioare sau ulterioare licitatiei. Limita intre ceea ce este permis si ceea ce este sanctionabil de catre Consiliul Concurentei este fina si de multe ori cade in sarcina companiilor sa explice de ce au adoptat un anume comportament cu privire la o licitatie. Din acest motiv, e important pentru companii sa se asigure ca pot justifica sau chiar documenta deciziile de a include in oferta conditii comerciale sau tehnice atipice sau de a oferta doar pentru anumite loturi de produse sau servicii din cadrul unei licitatii.
In acelasi timp, dat fiind ca raspunderea companiilor poate fi angajata si atunci cand trucarea de licitatii deriva dintr-un comportament al angajatilor sai, este recomandabila instruirea periodica a acestora cu privire la regulile si limitarile pe care trebuie sa le respecte in cadrul acestor procese competitiv.
*** Articol realizat de specialistii de la Peli Partners
