Un articol aparut recent in reputata publicatie britanica de arhitectura Dezeen investigheaza motivele pentru care zgarie-norii echipati cu fatade cortina complet vitrate prolifereaza in orasele din intreaga lume, in ciuda criticilor privind impactul lor asupra mediului. O serie de specialisti englezi de o indiscutabila competenta au afirmat in numeroase ocazii ca ”acele cutii de sticla nu au viitor, iar cei politicile de urbanism trebuie sa fie mult mai responsabile. Astfel de opinii nu sunt marginale, unii experti prezicand de-a dreptul disparitia completa a unor asemenea structuri. Exista arhitecti britanici care considera ca in prezent sunt prezente prea multe suprafete mari de sticla nivel urban. De cealalta parte, se plaseaza sustinatorii acestui tip de constructii, care afirma ca ele raman una dintre cele mai puternice si mai atractive modalitati de afirmare economica a oraselor moderne atat in prezent, cat si in viitor. Contraargumentele cele mai frecvente indica insa faptul ca aceste cladiri stralucitoare constituie simbolul a tot ceea ce este gresit in arhitectura contemporana, scopul lor fiind cel de a maximiza castigul adus de proprietatile imobiliare, cu pretul risipei de energie si al neomogenitatii din punct de vedere vizual.
Pe masura ce presiunile pentru decarbonizarea mediului construit se intensifica, analizele ce privesc aceasta problematica devin tot mai frecvente. Studii recente au aratat ca performanta de mediu a cladirilor cu fatade transparente nu se potriveste in mod optim cu obiectivele asumate de mediu. Practic, se afirma tot mai des ca nu are un sens practic acoperirea integrala cu sticla a unei cladiri, pentru ca in acest caz creste consumul de electricitate pentru aer conditionat vara si se majoreaza pierderile de caldura iarna. Actualmente, in cazul fatadelor cortina vitrate raportul dintre suprafetele transparente si cele opace este cuprins intre 50% si 80%, in vreme ce valoarea optima se plaseaza la 30% - 45%.
Toate aceste idei, desi justificate de sustinatorii lor, nu s-au materializat in prezent printr-o schimbare vizibila, dimpotriva tendinta reclamata accelerandu-se. Practic, o analiza a listei celor mai inalte 100 de cladiri aflate in constructie in Marea Britanie arata ca cele mai multe dintre acestea sunt zgarie-nori din sticla, otel si beton, indiferent de amplasamentul lor. Acelasi trend se consemneaza si in SUA. Motivele sunt diverse, primul tinand de faptul ca peretii cortina din sticla au un succes incredibil din perspectiva produselor de constructii, combinand toate cerintele de performanta de baza ale anvelopantei (acustice, termice, solare, vizuale etc.) intr-un singur produs complet, care poate fi pus in opera rapid. Este vorba asadar despre o solutie eficienta si economica. Cel de-al doilea motiv este ca exista inca o prejudecata legata de estetica eleganta a acestor constructii, reprezentand o reminiscenta a miscarii arhitecturale moderne. Din perspectiva respectiva, zgarie-norii din sticla constituie o emblema eleganta si transparenta a progresului tehnologic, a deschiderii si a democratiei.
Exista insa numeroase contraargumente ce tin atat de performante, cat si de functionalitate, indiferent daca acestea contravin oarecum ideii de industrializare si progres (desi este cat se poate de clar faptul ca in aceeasi masura in care pentru unii denota bogatie si realizari, pentru altii semnifica inegalitate si utilizarea necorespunzatoare a resurselor). Anumite probleme evidente sunt legate de stralucire si supraincalzire, care determina caracteristici neconforme ale ambientului. De asemenea, in multe cazuri ratingul energetic real este total necorespunzator. Cu toate acestea, datorita faptului ca peretii cortina din sticla sunt atat de ieftini de produs, instalat si intretinut, oferind un interior caracterizat printr-o iluminare naturala maxima si prezentand perspective atragatoare, acestia au devenit o solutie preferata de dezvoltatorii care doresc sa obtina cel mai bun randament posibil al terenurilor pe care le detin.
Tot mai des se manifesta in prezent divergente intre arhitecti si beneficiari, primii sustinand ca din motive comerciale, aceasta abordare celebreaza mai degraba aspectul cladirii decat functionalitatea sa, cu atat mai mult cu cat cerintele actuale pun mai mare accent pe cel din urma aspect, trecand in plan secundar estetica unui turn reflectorizant, vitrat in mod egal pe toate fatadele sale. Cu toate acestea, majoritatea proiectelor actuale inglobeaza astfel de solutii.
Noi tehnologii care imbunatatesc eficienta termica a peretilor cortina din sticla apar in permanenta, iar sustinatorii solutiilor transparente de anvelopare afirma ca ele rezolva cele mai grave probleme legate de sustenabilitate, pe masura ce inginerii identifica modalitati de a limita fluxurile energetice. Astfel, din punct de vedere tehnologic, imbunatatirile recente ale sticlei float au redus considerabil consumul de energie, printr-o abordare optimizata a proceselor de incalzire si racire, in prezent manifestandu-se tendinta incorporarii vitrajelor cu acoperiri speciale de asigura un castig energetic sau a produselor ce integreaza panouri solare. De exemplu, exista arhitecti care propun panouri de sticla termoizolanta cu patru straturi, dublu laminate si curbate. Sunt insa experti care isi exprima in continuare rezervele vizavi de respectivele solutii tehnice, afirmand ca se depun prea multe eforturi pentru a repara ceva ce putea fi de la bun inceput solutionat printr-o reducere a utilizarii elementelor transparente. Principalele obiectii sunt legate de faptul ca diminuarea amprentei de carbon prin implementarea unor astfel de sisteme este anulata de intensificarea emisiilor in procesele de fabricatie, peste care se suprapune cresterea gradului de dificultate si, implicit, a costurilor procesului de reciclare (aspect foarte important daca se are in vedere faptul ca, spre deosebire de sticla care are o durata de exploatare de 60 de ani, in cazul panourilor vitrate aceasta se reduce la jumatate).
O alta controversa este legata de modernizarea structurilor existente prin dotarea lor tot cu fatade cortina din sticla, procedura care se pare ca este preferata in acest moment de dezvoltatori. Analizele arata ca pe plan global exista in prezent aproximativ 944 de cladiri de birouri mai inalte de 100 de metri care au fost realizate intre 1953 si 1983, care vor trebui rapid supuse unor proceduri de renovare. In unele cazuri, arhitectii reusesc sa-i convinga pe proprietari sa opteze pentru o alternativa mai contextuala fata de fatada complet vitrata, iar tendinta este deja vizibila in SUA, justificata de o mai buna adaptare la conditiile climatice actuale.
Concluzia expertilor de la Dezeen este ca desi turnurile echipate cu fatade cortina complet vitrate vor ramane probabil un element de baza al designului modern, este clar ca proiectantii folosesc din ce in ce mai mult materiale si sisteme noi pentru a se adapta mai bine contextului legat de schimbarile climatice, in unele cazuri reducand suprafata de sticla si incorporand materiale alternative. Aceasta realitate, destul de timida insa, da sperante taberei care se opune sistemelor transparente de anvelopare, insa este cat se poate de clar ca ele vor dainui o lunga perioada de acum inainte, inclusiv ca urmare a actiunilor factorilor de decizie ce modeleaza orasele contemporane. Pentru informatii suplimentare, click aici
