Arh. Serban Tiganas: "Suntem intr-o perioada in care constructiile merg bine"

 

- La o astfel de intrebare trebuie raspuns cu un program de guvernare, dar eu nu candidez, deci nu vi-l voi oferi. Totusi emit cateva pareri. In domeniul legislativ ar trebui finalizata lupta surda pentru un CATUC (Cod al Amenajarii Teritoriului, Urbanismului si Constructiilor) care sa avantajeze sau macar sa nu dezavantajeze anumite grupuri de interese pentru mizele financiare ale construirii. Deja asteptam prea mult si taberele intra prea des in perioade lungi de incetare a focului, tergiversand innoirea intregii legislatii a construirii. Legat de planificare, este nevoie, asa cum spuneam si mai inainte, de PUG-uri bune, actualizate, pe care ar trebui in sfarsit sa fim capabili sa le facem mult mai bine si mult mai repede, pentru a lucra cu ele. Ar fi nevoie de oameni calificati in administratii, in special pe posturile de arhitecti sefi, de care depind procesele de planificare si autorizare. Ce masuri trebuie luate? As spune orice masuri eficiente, inteligente, ferme si rapide. Sectorul bugetar este extrem de omogen, asa ca fie ingrosarea lui fie subtierea generala sunt masuri ineficiente. Aici cred ca stiti la ce fenomene ma refer. Atestarea de specialisti trebuie sa fie mult mai intensa, cu examene mult mai frecvente pe metodologii de examinare noi, adecvate, altele decat cele bazate pe memorarea textelor legislative si normative. Administratiile ar trebui sa gaseasca solutia echilibrata, care nu insemna ca acolo unde nu exista dezvoltare accepta aproape orice si cu viteza prea mare, iar acolo unde exista, se intarzie orice, devenind totul impredictibil si controlat politic. Domeniul constructiilor, cu elementele sale componente principale, finantarea, proiectare si construirea nu o duce bine decat daca toate acestea sunt foarte predictibile. Constructiile sunt in sine un domeniu al predictibilitatii pe termen lung, insotita de inovatie continua.

In organizatiile profesionale a aparut un tumult care reflecta, intr-un anume fel, ceea ce se intampla la scara mare, in lume. Idei radicale, reclamand schimbari de directie, tonuri acute si activitate intensa pe retelele sociale si grupuri special create. Uneori transpar si optiunile politice, as spune inevitabil. Nu sunt vremuri usoare, dar adevaratele provocari inca nu s-au aratat.

Domeniul constructiilor are doua paradoxuri care se manifesta contradictoriu. Totul se bazeaza pe precedente, dar la fiecare lucrare noua se doreste inovatia si progresul. Antreprenorii doresc sa construiasca asa cum au mai facut-o, pentru ca noul si neprevazutul sunt ceea ce te proiecteaza afara din planuri si bugete, in vreme ce arhitectii si-ar dori sa realizeze ceva ce nu s-a mai facut inca. Clientul, aflat la mijloc, isi doreste unicitatea, dar la pretul si in timpul alocate pentru ceea ce se repeta. Cat despre politicieni, in general stim si vedem. Ei isi doresc sa fie vazuti ca fiind ctitori care ne daruiesc investitiile prezentate ca realizari personale.

Al doilea paradox tine de eforturile constante ale industriei constructiilor de a produce si asimila tehnologie noua, care usureaza executia, face construirea mai usoara si rezultatele mai bune, dar care nu duc aproape niciodata, pe ansamblu, la preturi mai scazute. Constructiile sunt tot mai scumpe, oricat de multa tehnologie folosim.

 

- As spune ca ne aflam in Romania intr-o perioada in care constructiile merg mai bine, in care avem zone profesionalizate, pentru ca experienta si timpul duc la aceasta. Totusi, zona care cred ca lasa inca destul de mult de dorit este cea a ofertarii si contractarii. La lucrarile complexe, a face o oferta buna, cu acuratete si care ulterior, in cazul construirii, sa ne conduca spre respectarea calitatii, timpului si bugetului, nu este deloc usor si necesita eforturi serioase. Inventia clauzelor suspensive face ca asocierile de proiectanti si constructori sa faca oferte complexe, sa castige, negocieze si semneze contracte si in final, in prea multe cazuri, sa fi facut totul degeaba, pentru ca autoritatea contractanta, daca nu obtine finantarea, renunta pur si simplu la contract. Asa cum celor care construiesc li se percep garantii de buna executie, cred ca si cei care genereaza procedurile de achizitie ar trebui sa depuna o garantie care sa reflecte angajamentul ferm de a asigura finantarea. In caz contrar, in care activeaza clauza suspensiva, aceasta garantie ar trebui sa revina ofertantilor, pentru a le acoperi costurile, de multe ori importante, generate de efortul de a face oferte de calitate. 

 

- As putea raspunde din cel putin doua perspective pe care le am datorita activitatilor mele pe mai multe planuri. Din biroul de proiectare, vad necesitatea oricarui investitor de a avea proiecte bune in toate fazele, pentru a putea prevedea resursele necesare, fara de care o lucrare poate avea probleme mari de finalizare si utilizare. Vad specializarea pe anumite tipuri de proiecte ca aducatoare de rasplata pentru cei care au invatat tot mai multe din experientele anterioare. Am sesizat un discurs politic care ne indeparteaza de obiectivele Uniunii Europene, pe motiv ca acestea nu pot fi similare in tari cu nivel de bogatie sau saracie, depinzand de unde doriti sa privim problema, diferite. E discutabil, nu cred ca poti accepta sa construiesti mai prost, adica mai putin sustenabil sau chiar nesustenabil, pe motiv de lipsa a resurselor. Stiti vorba cu "sunt prea sarac ca sa-mi cumpar lucruri ieftine"? Ar trebui sa se aplice si in domeniul nostru.

Din pozitia pe care o am din nou in cadrul Comisiei de Amenajare a Teritoriului si Urbanism de la municipiul Cluj-Napoca, am o perspectiva din care inteleg tot mai mult cat de important este sa ai reglementari bune in urbanism, adica un PUG bun si o administratie care il aplica. Acolo unde exista asa ceva, e mult mai usor pentru cei care se opun presiunilor imobiliare, puterii banului sau la polul opus, lipsei de exigenta calitativa in constructii. Unde regulile nu sunt precise si procedurile vagi, totul fie se lungeste in timp, fie produce nemultumiri vreunei tabere dintre cele care constituie interesul public. Nu sunt intru totul de acord cu ideea ca am tinde spre izolationism, dar recunosc ca formula aceasta ofera multora argumente pentru antisustenabilitate, sub pretextul ca e pentru cei bogati si nu trebuie sa facem "sacrificii" pentru a o obtine. Imi aduc aminte cand oamenii discutau despre autoturisme fiind in primul rand interesati de cat consuma la suta de kilometri si de cat de scumpe sunt piesele de schimb. Erau criterii care defineau sustenabilitatea si pentru cladiri ar trebui sa fie similare. 

 

- Un prim raspuns depinde de modul in care va fi aplicat si respectat. In mod cert aduce mult mai multa adaptare la tipologiile constructive recente si la tehnologiile care sunt disponibile si despre care nu se stia mare lucru cand a fost scrisa varianta anterioara a normativului. Am trecut prin multe cazuri in care anumite programe de arhitectura, de mari dimensiuni, nu existau, nu aveau reglementari clare si posibile in normativ. Vorbesc despre o mai buna incadrare a diferitelor situatii cu reglementari concrete si nu cu asimilari si similitudini, interpretari si lipsa de evidenta. Este ceea ce pot spune deocamdata, cand inca nu este decat aprobat, dar nu si in vigoare. 

 

- Activitatile economice si implicit domeniul constructiilor sunt afectate, in primul rand, de modul in care functioneaza guvernul Romaniei. Sigur ca exista influente internationale, dar ceea ce e si mai important este cum reactioneaza statul roman. Razboiul din Ucraina dureaza de trei ani deja, iar Donald Trump a mai avut un mandat ca presedinte SUA. Tot contextul este evolutiv, dar si greu predictibil din perspectiva mea, pentru ca piesele de domino pot cadea una dupa alta spre ceea ce se eticheteaza de obicei ca fiind o criza, indiferent de natura ei. In crize, adaptabilitatea este cea care duce la progres sau macar supravietuire. In crize, nu e la fel pentru toti, deci ceea ce poate veni ne va afecta diferit, in functie de ceea ce stim si decidem sa facem.

 

- As spune ca lucrurile merg bine, ca de obicei, pentru ca asa cum am mai explicat, exista decalaje substantiale intre momentele ofertarii, contractarii si executiei, mai ales pentru proiectele publice mai mari, dar si pentru unele dintre cele private. Vreau sa spun aici ca in domeniul planificarii urbane se intampla tot felul de lucruri care nu ar trebui sa se intample, legat de durata aprobarii documentatiilor de urbanism in special, uneori si a autorizarii constructiilor. Cred ca suntem candidati la un record national de durata pentru un Plan Urbanistic Zonal pentru dezvoltarea unui ansamblu de locuinte in Cluj-Napoca, care a fost aprobat dupa un "dans" complex al amanarilor si expirarii diferitelor avize, cu reluarea proceselor si tot felul de razgandiri ale celor care reprezinta administratia, care a durat ... 9 ani. Era cat pe ce sa lasam proiectul mostenire generatiilor urmatoare, ca sa glumesc. Stiu ca si in Bucuresti sunt multe discutii aprige pe tema duratei proceselor, dar cred ca i-am batut cu experienta asta pe toti. Revenind la munca noastra curenta, marturisesc ca nu excelam in planuri pe cinci ani. Urmarim continuitatea si actiunile de la un an la altul si punem accentul pe lucrul cu partenerii din proiectare si antrepriza cu care se leaga relatii pe termen lung, pe care dorim sa le conservam si sa le intarim. 

 

- O sa va transmit la ce lucram fara a da date foarte precise, pentru ca nu le consider esentiale. Pentru ca un proiect este gata abia atunci cand constructia incepe sa fie folosita, uneori nici macar atunci, incep prin a va spune care sunt santierele cele mai avansate pe care se lucreaza dupa proiectele noastre. La Cluj-Napoca, este aproape de darea in folosinta un parcaj supraetajat de mare capacitate, realizat in zona centrala a Municipiului, care va avea o contributie importanta in economia mobilitatii urbane din aceasta zona. Se numeste Reform Parking, a fost inaugurat deja, dar mai sunt cateva detalii de finalizat pana la deschiderea catre public. La Brasov, avanseaza santierul Salii Polivalente, destul de lent pentru asteptarile noastre, dar consistent. Este un proiect la care tinem foarte mult, dar care este si complex si dificil in acelasi timp, cu mai multe solutii unicat, de la care avem convingerea ca va rezulta o lucrare absolut deosebita. La Targoviste, avansam cu edificarea noului stadion Dambovita Arena, alaturi de care se construieste un park and ride intr-o solutie mai speciala din punct de vedere spatial si structural. La Targu Neamt, avanseaza un proiect inceput cu foarte mult timp in urma, dar continuat dupa mai multe sincope, cel al Judecatoriei locale.

Cel mai recent santier deschis pentru un proiect al echipei noastre este Spitalul de Pediatrie Monobloc de la Cluj-Napoca, proiectat in parteneriat cu Planho Consultores, din Sevilla. Acesta demareaza, in sfarsit, dupa doi ani de asteptari si speram sa primeasca resursele necesare pentru a avansa si a fi finalizat, deoarece este o investitie foarte asteptata in peisajul dotarilor majore pentru sanatate din regiune.

Proiectam un centru comercial pentru mobila si amenajari interioare la Iasi, un camin studentesc de mare capacitate pentru Universitatea din Oradea si am inceput lucrul la proiectul pentru Stadionul Dinamo, din Bucuresti. Mai lucram in domeniul industrial, ca intotdeauna, avand in proiect un depozit frigorific special, pentru industrie alimentara, la Campia Turzii. Continuam colaborarile internationale pe care le avem de mai multi ani cu un proiect industrial in Norvegia. Am inceput, de asemenea, studiile pentru un proiect foarte interesant din domeniul sportului, la Bucuresti, dar nu credem ca vom continua, din cauza absentei unui raspuns si a unei decizii ferme ale clientului, din pacate. 

 

- Planurile transpun obiectivele noastre care in mare sunt aceleasi: organizarea biroului si a modului de lucru, la care lucram in continuu, profitabilitatea muncii noastre in ansamblu, fara de care nu am putea face nimic si lucrul la proiecte care ne plac si ne intereseaza. Si in acest an am innoit echipa cu cativa colegi tineri, absolventi, pe care ii pot numi parte din planul permanent de dezvoltare.